Pentru că urma vacanţa de vară, câteva învăţătoare de la o şcoală din Ploieşti, s-au gândit să le facă o surpriză micuţilor care au absolvit clasa a patra. Nu le-a fost uşor să strângă câţiva bănuţi, dar au reuşit şi i-au dus pe cei mici la un restaurant. Ceva de mâncare, ceva dulce, un suc. Mi s-a părut un gest drăguţ, făcut de nişte dascăli care îşi iubesc meseria şi iubesc copiii.

763e8a62-1cd0-48a6-83ae-1eac523c047e.jpg

 

Copiii râdeau la mese, glumeau, se bucurau de vacanţa care tocmai începea. Undeva, într-un colţ, parcă dintr-o altă lume, un băieţel părea rupt din acea lume veselă şi colorată. Nu zâmbea.  Mai degrabă era speriat şi derutat. Câţiva copii îl luaseră în colimator, iar el devenise ţinta glumiţelor, pe care cei care le făceau, nu le conştientizau. Deh...copii...

Gustau câte ceva, alergau printre mese, se simţeau bine. Micuţul se retrăsese într-un colţ şi privea cu atenţie, dar cu o mină tristă, toată vânzoleala din jurul lui. Un băieţel slăbuţ, blonduţ, cu ochii mari şi negri, acoperiţi de nişte ochelari cât jumătate din căpşorul lui. Era puţin spus îmbrăcat sărăcăcios. Ceilalţi observaseră că pantalonii lui ponosiţi erau rupţi între picioare şi râdeau. Lăsase căpşorul în jos, moment în care un ospătar s-a îndreptat către el. Îl văzuse abătut şi, apropiindu-se, a constatat că avea încălţările dezlipite. Ambii tenişi aveau tălpile pe jumătate dezlipite... Părea că se fereşte, ca şi când se aştepta ca cineva să-l lovească. Ospătarul i-a zâmbit şi l-a rugat pe cel mic să îl aştepte preţ de câteva clipe. A revenit cu un tub de lipici şi l-a descălţat. Cuminte, blondul mic cu ochelarii mari s-a conformat. Văzându-şi încălţările "reparate" a îngăimat timid... săru' mâna. Au mers apoi undeva în spate, unde un alt angajat al restaurantului i-a cusut pantalonaşii... Pentru prima oară le-a zâmbit. Era un zâmbet trist, dar era... un zâmbet.

Ospătarul nostru a revenit printre cei din sală, încercând să se intereseze despre situaţia copilului. A aflat că părinţii sunt separaţi, din cauza problemelor cu alcoolul, iar el locuieşte cu tatăl alcoolic şi cu o bunică. Întrebând unde ar putea să-l găsească, a primit promisiunea de la o învăţătoare că îl va aduce a doua zi la şcoala din Vest, unde de la toamnă va trece într-a 5-a. 

 

Mica lor petrecere de absolvire se terminase şi copiii plecaseră spre casele lor. În urmă, doi ospătari strângeau de pe mese, hotărâţi să-l revadă a doua zi pe blonduţ. Încă de dimineaţă, într-un centru comercial, dintr-un magazin în altul, umblau doi tineri ospătari. Aveau o listă în buzunar, ceva bănuţi şi două feţe zâmbitoare. Din banii lor cumpăraseră: două perechi de încălţări, un tricou, un hanorac, o şapcă, un echipament de fotbalist, două perechi de pantalonaşi, un ghiozdan şi alte... "nimicuri". Apucaseră să-i povestească celei de la care cumpăraseră câte ceva, despre micul blond, iar acesta le dăduse cadou şi câte un set de ciorapi şi chiloţei pentru el. Pe drum, cei doi au umplut ghiozdanul cu dulciuri. După ce şi-au cheltuit ce aveau prin buzunare, au alergat într-un suflet către şcoala unde blondul nici nu-şi imagina ce-l aşteaptă. I-a întâmpinat învăţătoarea, care imediat a plecat să-l aducă pe micul blond. La fel de sărăcăcios îmbrăcat, de această dată era încălţat cu o pereche de săndăluţe cu floricele, evident o pereche de încălţări care cândva fuseseră ale unei fetiţe şi despre care nu se ştia cum ajunseseră la el. Alături de tenişii lipiţi erau singurele lui variante, fără de care ar fi umblat desculţ pe străzi.

Cei doi băieţi care puseseră tot sufletul în acestă surpriză erau poate mai emoţionaţi decât micul lor prieten. Cu ochii umezi, le-a repetat de zeci de ori acelaşi... săru' mâna. Faţa i se înseninase şi deja se proba cu tot ce primise. O pereche de adidaşi părea cu vreo două numere mai mare, iar unul dintre ospătari s-a oferit imediat să dea o fugă să o schimbe, însă bloduţul i-a strâns imediat la piept, repetând: "nu, nu, sunt buni, sunt buni!" Se temea probabil că cel care va pleca să-i schimbe, nu se va mai întoarce cu adidaşii lui... cei noi. Au renunţat la idee. Până la urmă, chiar şi blonduţul va creşte. Cei doi şi-au luat la revedere şi au plecat, neştiind nici ei dacă sunt fericiţi sau trişti... Deşi făcuseră un gest minunat, erau conştienţi că era prea puţin şi că viaţa blonduţului nu se va schimba esenţial.

Am aflat că soţia unui dintre ospătari este însărcinată şi ca va fi primul or copil. Ştiu sigur că, atunci când va mai creşte, ospătarul îl va învăţa să nu râdă niciodată atunci când va vedea un alt copil cu hăinuţele rupte. 

 

Scris de Claudiu Vasilescu

 

 
Articole asemănătoare