Viaţa ar fi perfectă dacă am reuşi să fim fericiţi tot timpul - sau poate nu? Mulţi dintre noi creştem în medii în care învăţăm să ne ascundem emoţiile, considerând că aşa este normal. Ne dezvoltăm mecanisme de apărare care să ascundă adevărata sensibilitate pe care o avem în interior. Emoţiile sunt, însă, parte din firea omului, trebuie exprimate şi, de fapt, nu putem trăi fără ele. Ca adulţi, mai ales când devenim părinţi, ne confruntăm în continuare atât cu propriile emoţii, cât şi cu cele ale copiilor noştri. Unul dintre marile daruri cu care copiii noştri sunt înzestraţi este curiozitatea lor înnăscută şi înclinaţia spre joacă, faptul că pun totul sub semnul întrebării şi ne obligă să căutăm răspunsuri în profunzime.

Iată trei metode foarte bune care îi pot ajuta pe copii să recunoască, să înţeleagă şi să reacţioneze la emoţii. Aceste abilităţi continua să se dezvolte pe parcursul vieţii lor şi este foarte util să fie introduse cât mai devreme în viaţa lor.

 

Children-Emotions-Arizona.jpg

1. Feţe în oglindă

Această metodă este excelentă pentru copiii mici. Pur şi simplu se sta în faţa oglinzii. Apoi se enumera emoţii şi se modifica expresia feţii în funcţie de emoţia respectivă. Emoţiile pot fi chiar îmbogăţite cu sunete de animale care să corespundă acestora. De exemplu, "Sunt un tigru furios, grrr!" sau "Sunt o maimuţică fericită, uu-uu-aa-aa."

 

La vârste mici, exerciţiul trebuie făcut sub îndrumarea părintelui, dar copilul va prinde repede ideea. În curând va înţelege jocul şi va participa bucuros.

2. Sunt fericit când...

Acest exerciţiu începe cu o persoană care spune, "Mă simt fericit când (şi completează propoziţia cu scenariul preferat)." Apoi, fiecare dintre cei prezenţi spune o propoziţie în care afirmă ce îl face fericit. Din când în când, unul dintre cei prezenţi modifica emoţia. De exemplu "Sunt tristă când..., " sau "Nu sunt deloc în largul meu când..., " sau "Mă enervez când..." Şi aşa mai departe.

 

Ori de câte ori se începe o rundă de propoziţii cu o emoţie, e bine ca fiecare să aibă şansa să se exprime cel puţin o dată înainte de modificarea emoţiei. Prima dată probabil va fi nevoie ca părintele să schimbe emoţia, dar copiii vor prinde repede jocul. Este un joc foarte util şi părinţii vor fi uimiţi să descopere cât de uşor pot pătrunde în minţile şi sufletele copiilor.

Pentru că exerciţiul să funcţioneze, sunt câteva reguli ce trebuie respectate: participa, ascultă şi nu judeca. Chiar dacă auzi, "Sunt trist când mami tipa la noi dimineaţa" (pentru că poţi auzi şi aşa ceva), nu trebuie să răspunzi cu, "Ei bine, ţi-am cerut să-ţi pui pantofii de şase ori!!!" Doar ascultă. Când vine rândul tău, de exemplu, poţi spune "Mă simt tristă când trebuie să ţip." Este foarte important să creezi un spaţiu sigur pentru împărtăşirea emoţiilor, fără teama de a fi judecat.

3. Pe cine avem noi azi aici?

 

Acest exerciţiu se bazează pe imaginaţia extraordinară a copiilor. Practic, ei încearcă să vizualizeze propriile emoţii. Începi exerciţiul întrebând "Pe cine avem azi aici?" Şi poţi dezvolta în funcţie de răspunsurile copilului. Pui întrebări de genul "Şi cu ce sunt îmbrăcate azi?" sau "Le este foame?"

Este interesant să vezi cum emoţiile personificate ajung să aibe fiecare propria poveste cu timpul. Iar dacă vedeţi o înclinaţie spre arta în copil, îl puteţi ruga să deseneze emoţiile. Acestea pot fi nişte personaje sau pot fi doar dungi colorate. Nu este nicio regulă.

Ideea vizualizării emoţiilor poate părea puţin abstractă la început. De aceea copiii vor avea nevoie de câteva idei. De exemplu, în timpul unei plimbări poţi întreba copilul dacă şi-a imaginat vreodată cum ar arăta fericirea. Apoi descrie în cuvinte propria ta imagine a fericirii şi întreabă-l ce crede. Nu uitaţi, personajele emoţiilor sunt ale lor, nu ale voastre. Îi puteţi îndruma, dar lăsaţi-i liberi să-şi folosească propriile idei, nu încercaţi să le modificaţi sau să le îmbunătăţiţi cu ale voastre.

 

Activităţile de mai sus pot fi utile oricui îşi doreşte să recunoască, să-şi elibereze sau să dialogheze în legătură cu sentimentele personale. Sunt instrumente importante de comunicare şi întărire a relaţiilor interumane.

Sursa: mindbodygreen.com

 

Articole asemănătoare